You are currently browsing the monthly archive for Noiembrie 2009.

„Jeder Tag, jede Stunde wartet also mit einem neuen Sinn auf, und auf jeden Menschen wartet ein anderer Sinn. So gibt es einen Sinn fuer einen jeden, und fuer einen jeden gibt es einen besonderen Sinn” (V. Frankl)

Anunțuri

Cica, erau odata doi calugari ce traiau intr-o manastire. Intr-una din zile cei doi (unul mai in varsta si unul destul de tanar) stateau la marginea unei ape unde se rugau si vorbeau. La un moment dat apare o femeie care voia sa treaca acea apa. Numai ca apa era destul de adanca si femeia nu stie defel sa inoate.

Se tot gandeau calugarii ce sa faca. Sa o ajute pe femeie sa treaca apa sau sa nu se uite la ea. Daca o ajutau, puteau sa fie tentati de alte lucruri, si sa cada in pacat. Daca nu o ajutau, femeia se putea ineca si iarasi nu era bine.

La un moment dat, calugarul mai batran ia o decizie, se duce la femeie, o ia si o pune in spate la el si o trece apa. O lasa pe celalalt mal si se intoarce.

Dupa o vreme, mai stau calugarii nostri ce mai stau pe acolo si apoi se pornesc spre manastire. Pe drum, calugarul mai tanar incepe a se schimba la fata, pe rand facandu-se ca toate culorile. Se abtine el ce se abtine si, la un moment dat, rabufnind cu pathos si cu revolta spune: Parinte, nu mai pot rezista, trebuie sa-ti spun. Zii fiule, raspunde batranul.

Parinte, nu se poate, doar stii ca ordinul nostru calugaresc nu ne da voie sa atingem femeile! Cum se poate asa ceva, tu nu numai ca ai atins acea femeie, dar ai si luat-o in brate, ai pus-o in spate si ai trecut-o apa!! Cum se poate una ca asta?!?

Sta batranul nostru calugar si, dupa ce se uita adanc in ochii tulburi ai primului, ii raspunde: Diferenta dintre mine si tine este ca, eu acum mai bine de o ora am lasat-o pe acea femeie jos din carca, pe cand tu si acum o porti in cap.

„Forţa unei persoane care are o credinţă este egală cu forţa a 99 de oameni care au doar interese” (John Stuart Mill).

 

„[…] orice experienţă umană, orice ai spus, auzit, simţit, mirosit sau gustat vreodată este pus la păstrare în creierul tău. Atunci când spui cu convingere că nu poţi să-ţi aminteşti ceva, ai dreptate. Atunci când îţi spui cu convingere că poţi, îi dai un ordin sistemului tău nervos care deschide calea către acea parte din creierul tău care, potenţial, este capabilă să furnizeze răspunsurile de care ai nevoie”. (Anthony Robbins, Putere nemărginită, Amaltea, Bucureşti, 2001)

 

„Îndoielile noastre sunt trădători, şi ne fac să pierdem binele pe care l-am putea obţine adesea, / Prin teama de a-ncerca”. (Shakespeare)

Am ajuns în ultima vreme să realizez că de multe ori, atunci când te întâlneşti cu cineva (o persoană importantă pentru tine de exemplu) sau când vrei să înveţi ceva de la cineva (un specialist recunoscut să zicem), important nu este atât ceea ce înveţi (nu numai!), ci mai ales starea pe care ţi-o generează întâlnirea cu acea persoană (sau participarea la „cursul” specialistului ) şi mai ales dacă te inspiră şi măsura în care te inspiră acea persoană.
De aceea poate, nu ceea ce reuşeşte cineva să-ţi demonstreze (la nivelul discursului, teoretic) este esenţial în anumite situaţii, ci starea şi inspiraţia (dacă te inspiră).

pe frunze de sânge
toamna se prelinge
tăcută-i însăşi viaţa
în gândul ce se stinge

mută de-nţelesuri
în lumina moartă
inima albastră
în cioburi e spartă

doar râul ce curge
de suflete moarte
adâncu-şi revarsă
în lutul ce arde

clipa plină moare
când duhul ce cade
ia trupul măsurii
în care timpul bate.

purtaţi pe dezgoliri de pietre
când noi păşeam aşa agale
haoticele frunze moarte
zburdau cu miile prin cale

în umbra glasului ce naşte
din orice gând un nou cuvânt –
tu mă-ndemnai atunci pe mine
să mergem la vânat de vânt …

O viaţă prinsă într-un gând
Şi-un vis aprins de-o lumânare…
Când ea, s-a dus să se strecoare
În albe valuri de uitare,

În liniştea unui mormânt.

Pe trupul timpului ai scris „mirare”,
Pe inima crescută din pământ
Când rănile trezite de uitare
Aprind cântări în frageda răcoare,

În liniştea unui mormânt.

Comportamentul omului este rezultatul stării în care se află. Iar starea în care se află este rezultatul reprezentărilor pe care le are sau şi le face – cu privire la sine şi cu privire la ceilalţi – în dialogul său interior.

Psychoterapie fuer heute

Viktor E. Frankl, 1905-1997, war Professor fuer Neurologie und Psychiatrie an der Universitaet Wien, „Professor of Logotherapy” an der United States International University in Kalifornien, ist Begruender der „Logotherapie”. Frankl war auch Professor an der Harvard University, an der Stanford University sowie an den Universitaeten Dallas (Texas) und Pittsburgh.

Frankls 32 Buecher sind in 27 Sprachen uebersetzt – einschliesslich Chinesisch, Japanisch und Russisch. Allein von seinem amerikanischen Buch „Man`s Search for Meaning” sind mehr als vier Millionen Exemplare verkauft worden.Frankls erste Publikation erschien bereits 1924 in der „Internationalen Zeitschrift fuer Psychoanalyse”, und zwar auf eine ausdrueckliche Empfehlung von Sigmund Freud hin. Vortragsreisen, zu denen ihn mehr als 200 Universitaeten eingeladen hatten, fuehrten Frankl nach Amerika, Australien, Asien und Afrika. 29 Universitaeten verliehen ihm Ehrendoktorate.  (Viktor E. Frankl, Das Leiden am sinnlosen Leben, Verlag Herder GmbH, Freiburg im Breisgau 2009)

Noiembrie 2009
L M M M V S D
    Dec »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30