You are currently browsing the monthly archive for Ianuarie 2010.

„Pentru a face lucruri mari, trebuie să-ţi asumi riscuri la fel de mari.”  (Herodot)

sunt doar un aventurier
pe marea-nvolburată a vieţii
ce nu ascund nici un mister
când merg la vânătoare cu poeţii

din primăvara sufletului meu
am rupt, de liliac o floare
pe care s-o plantezi în părul tău
atunci când amintirea mea te doare

şi când parfumul ei misterios
în ale tale simţuri se va naşte
tăcerea-ţi va şopti atunci sfios:
„destinul nu a vrut a vă cunoaşte”..

jocul abia începuse
când silueta ta neclară
s-a întors către mine
să-mi şoptească ceva la ureche.
iar eu, în graba destinului meu,
uitasem că sunt
uitasem că eşti
uitasem că suntem
nefericiţii muritori, pe a căror capete,
din lipsa de netimp
sau poate din plictiseală şi gelozie,
zeii au scris dreptul la nefericire…
şi-n nerăbdarea mea confuză
te invitasem la vânătoare…
te invitasem să mergem să-i învingem pe ei,
pe zei.
dar nu am mai apucat să observ
decât ecoul paşilor tăi
prea repezi sau prea înceţi
desprinzându-se dureros
din nisipul colţuros al uitării…

e timp de lună…
şi razele chipului tău se pierd
într-un singur cuvânt: singurătate.
jocul era pe sfârşite
când seva măslinului ce-a murit
n-a dat rod.
schimb, una câte una, pe rând
sau pe furiş
măştile din foc îmblânzit
ale înţelepciunii
şi totuşi ma trezesc gol de mine
şi gol de tine
rămânănd să ard ca un arbust nestins
pe care s-a pus, fără milă, fără răbdare,
fără încredere şi făra prejudecăţi
eticheta damnării.
strig ceva-orice către cineva-oricine
dar nimeni nu mă vede…
încerc, cu ultima suflare
să înmoi condeiul în sângele rănilor tale
şi să îţi scriu un basm, o poveste sau poate-o poezie
dar nu mai esti…
absenţa ta prezentă îmi înfinge din nou pe frunte
eticheta damnării.

frumoasa mea cu coadă verde
în ochiul tau ştrengar eu sunt
doar o nălucă ce te-mbie
spre alte ceruri, alt pământ…

când tu, venind te faci că pleci
iar eu, plecând mă fac că vin
din ultima suflare-a vieţii
vom stoarce de la stele un suspin

şi-n umbra clipei ce stă-ntoarsă
spre ziua-n care te-am văzut
eu te-am chemat atunci pe nume
si mii de îngeri te-au plăcut

frumoasa mea cu coadă albastră
ce stai la pândă printre versuri
cu al tău farmec tu vei face
să moară sau să-nvie universuri

când vei păşi cu-al tău curaj pe umbre
vrând să închizi sau să deschizi o lume
îngeri cu glas de diamant
îţi vor şopti ţie atunci un nume

când dorul tău va fi din nou în stare
să nască-n stele dor de tine,
când riscul te va săruta din nou
aminte să-ţi aduci de mine

frumoasa mea cu coadă verde
în „conjunctura” ce ne-a-ntâmpinat –
frumoasa mea cu coadă albastră
coincidenţa ne-a vânat…

dansa-vom înainte
pe noi cărări de vânt
zburând din stea în stea
cu aripi de pământ

şi-n vraja despuiată
de certitudini sfinte
săpa-vom în uitare
propriile morminte

iar lumea de vom vrea
atunci, s-o câştigăm
va trebui s-o pierdem,
la ea să renunţăm

şi gândul de-ţi şopteşte
atunci, din nou să fii
aminte să-ţi aduci
că stelele-s pustii…

„Dacă nu reuşeşti să comunici cu cineva, este ispititor să consideri că respectivul este un prost fără pereche care refuză să asculte vocea raţiunii”. (A. Robbins)

Ianuarie 2010
L M M M V S D
« Dec   Feb »
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031