You are currently browsing the monthly archive for Ianuarie 2011.

mergeam

orchestra cântând

un cor de îngeri plângea

pe trupul tău ofilit

ieşind din mormânt

iar luna era plină

căzuse din nou grea

pe cerul adânc

oraşe străzi case

păduri şi munţi întunecând îngropând

se prelungea

învălurită ca o perdea

Anunțuri

viaţa-i un dans

un dans nesfârşit

iar noi suntem ritmul

noi suntem mişcarea,

schimbarea paşilor ei.

noi suntem

ceea ce facem

în fiecare clipă

desprinsă în grabă,

într-o anume grabă de nebiruit

de pe altarul

eternei curgeri, eternului abis.

aud un glas ce-mi spune:

lasă totul să curgă

în preajma ta, în tine

lasă oamenii să curgă

părinţii, fraţii, surorile

prietenii, iubitele, dorul..

lasă-i pe toţi să curgă,

să treacă din a fi în a nu mai fi

să treacă

în acel „a fost”

sau „n-a fost”

şi să curgă

împreună cu el

într-un „nu-şiu-unde”

în acel „nu-ştiu-unde”

umbrit de geana uitării.

lasă-ţi sufletul să treacă

şi păsările şi cerul

şi globulele roşii sau albe

şi cele cenuşii,

dacă ar exista.

lasă-te şi pe tine

pe de-a-ntregul să treci

în acea curgere

sfâşietor de vie

sprijinit cu privirea

în ochii din faţa ta

în acel surâs nevinovat

în acea caldă şi prietenească

aşteptare

ce se revarsă uneori

din umbra morţii

peste oasele neştiutorilor.

e-atât de albastru în aer

şi-atât de miros de zăpadă

afară

crinii vor s-adoarmă

pe chipul tău

ca o mireasmă moartă/

şi-atât e de roşu în ape

când sânul tău

îmi gustă din nou mâna

şi-atât de acum ţi-e privirea

dar tandru

mă cheamă ţărâna/

şi-atât de verde ţi-e pasul

străin

printre frunze

atât e de tainic şi vântul

când tot mai aici îţi e umbra

tăcerea sărută cuvântul/

şi-atât de lilá ţi-e mirosul

în treacăt

atât ţi-e de tristă suflarea

când palid

prin negre talazuri de aduceri aminte

se joacă uitarea/

şi-atât de metal îţi e glasul

când rece

dorinţa

prin toţi porii-ţi vibrează

şi-atât de altfél ţi-e cedarea

si coapsa ţi-e trează/

şi-atât de pământ îţi e gustul

de-ar fi

să-ţi aflu esenţa din buze

încet

din aorta inimii tale

în adiere de gânduri

îmi las amintirile smulse/

şi-atât de sonoră-i lumina

în ochiul tău

o atât de albă lacrimă naşte

în ritmul mângâierilor soaţe

„adânc pe adânc cheamă”

când trupul tău din nou cântă

o odă a strângeri-n braţe/

şi-atât de cu lună e cerul

şi-atât de cu stele e-n noapte

când ritmic

nedesluşitul abis

singurătatea-mi cuprinde

în dansuri de şoapte/

şi-atât de departe-i aproape

când iarăşi devreme-i târziu

e-atât de-atunci pentru tine

şi-atât de acum ca să fiu.

Aseară, după câteva momente de meditaţie pe fondul unor lucruri ce s-au întâmplat în ultima vreme şi la care nu mă aşteptam decât în parte, am avut o scurtă discuţie cu Myway şi cu un prieten. La sfârşitul micii noastre întrevederi, acest prieten comun (mie şi Myway-ei), mi-a spus:

„Aproape tot timpul iubim în mod egoist. Puţine, foarte puţine sunt excepţiile.

Când o femeie îi spune unui bărbat că îl iubeşte (dar şi invers), ce-i spune ea, cel mai adesea, de fapt? Îi spune că îi place să fie cu el, că vrea acest lucru pentru că ea se simte bine astfel, se simte grozav. Dacă e îndrăgostită, asta îi dă fiori, nişte fiori speciali. Ea îi spune: te iubesc!, transmiţându-i de fapt: te iubesc pentru mine, pentru că îmi place să simt ceea ce simt, pentru că mă simt eu bine, minunat. De aceea te iubesc.

Ce se întâmplă atunci când, de exemplu, bărbatul respectiv spune sau face ceva (neintenţionat), ce o răneşte pe ea. Peste o zi, o săptămână sau poate 3 – să presupunem că – ea îi spune NU! Îi spune că nu mai vrea să-l vadă, că nu-l mai iubeşte, tocmai pentru ceea ce a făcut el. Îi spune ceva de genul: ai avut o şansă şi ai risipit-o. Alta nu mai există. Nu te supăra pe mine, nu e nimic personal. Aşa e în viaţă. Aşa funcţionează lucrurile. Asta-i „legea vieţii”.

Ceea ce vrea ea să spună de fapt e: nu te-am iubit nicicând. Doar pe mine m-am iubit. Am iubit faptul de a fi cu tine (dar nu pe tine), am iubit acest lucru pentru că îmi producea mie plăcere sau sentimente îmbătătoare, sentimente deosebite.

Iubirea este şi va rămâne egoistă. Asta pare a fi într-adevăr firea lucrurilor.

 

Orice floare se veştejeşte. Orice iubire e făcută ca să nu ţină.”

Ianuarie 2011
L M M M V S D
« Dec   Mar »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31