You are currently browsing the monthly archive for Iunie 2013.

Înainte de a fi cunoscută și înțeleasă (la nivel intelectual), viața e pentru a fi trăită. În primă (și în ultimă) instanță, viața e, pur și simplu, pentru a fi. A fi îl precede (și trebuie să îl preceadă) pe a cunoaște sau pe a ști (și nu doar în ordine factică, ci și în ordinea întemeierii – a unei întemeierii dincolo și dincoace de cunoaștere, de stricta întemeiere teoretică prin cunoaștere – a unei întemeieri de genul lui a fi, de genul instituirii în ființă).

Ce ciudat să te numești gânditor! Pune unul o întrebare: cine este/ a fost cutare? Răspunde altul: Păi, cum, nu știi? A fost un mare gânditor!

Ce prostie! Parcă ai putea reduce diversul manifestării și infinitul farmec al vieții la cuvântul gânditor! Sau chiar la procesul gândirii, la a gândi! A gândi nu-i tot una cu a fi (sau e un a fi incomplet, neîmplinit), pe când a fi îl cuprinde și pe a gândi în mereu ireductibilul manifesării lui.

E prea puțin (mult prea puțin!) să te numești ”gânditor”, ”intelectual”, chiar ”filosof” sau.. altcumva în acest fel, când poți fi (și aspira la a fi) om integral, în raza și în orizontul unui mereu înnoitor infinit viu.  

Ce bine ar fi, ca în viața noastră cea de fiecare clipă și în ceea ce întreprindem asiduu zi de zi, să ne punem mai des și mai radical întrebarea: Wozu?!

Cum folosim noi, în fond, clipele unice, ireductibile, de neînlocuit și totuși atât de finite și trecătoare (mortale), ce ni s-au dat?

Dacă am imagina doi oameni care să nu aibă absolut nimic în comun, atunci am observa că între ei nu se poate isca niciun fel de dialog. Ceea ce face ca orice intrare în dialog (oricât de precară) să fie posibilă, este ceva-ul comun (minimul unor valori, idei, credințe, pasiuni etc. comune) pe care îl au/ împărtășesc cei doi. Și aceasta, pe fondul unei minimale deschideri către celălalt, pe fondul unei (pre)înțelegeri și al unei acceptări a lui ca pe un ”Tu” ce-și zice lui însuși ”Eu”.

Minimala condiție a dialogului este aceea de a-l scoate pe celălalt din statistică și a-l privi în față, ca persoană, ca ființă în care pulsează același suflu infinit al vieții ca și în tine; aceasta înseamnă a-i privi chipul, care te îndeamnă să-i cunoști istoria personală și care-ți interzice, precum spunea Levinas, să-l ucizi, reducându-l la același sau transformându-l în obiect și/sau, mai departe, în neant.

Iunie 2013
L M M M V S D
« Mai   Aug »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930