You are currently browsing the category archive for the ‘Lectia de psihologie’ category.

Pozitia psihologului in raport cu valorile, ideile politice, religioase, aderentele ideologice etc. ale „pacientului” trebuie sa fie pozitia „spectatorului dezinteresat” pe care-l regasim in fenomenologia husserliana. Psihologul trebuie sa opereze in permanenta o epoche emotionala, atitudinala, dar si intelectuala (cu privire la valorile si ideile cu statut de convingeri sau rationamente) in relatia lui cu „pacientul”. Psihologul are a se pastra in permanenta intr-un anumit cadru de interval, la nivelul unei anumite neutralitati, asemanatoare celebrei „neutralitati metafizice” pe care este chemat sa o practice fenomenologul autentic in cadrul filosofiei. (Nu am spus pozitivistul, intrucat, din punctul meu de vedere pozitivistul/pozitivismul antreneaza cu sine a anume pozitie reductiva, la nivelul careia ramane condamnat a se manifesta in permanenta, si nu una recuperatoare, precum este cazul fenomenologului, care recupereaza ca sens nou, de fiecare data mai profund sau mai revelator, ceea ce pusese anterior intre paranteze, ceea ce redusese sau exclusese in prealabil prin procedeul reductiei).

„Neutralitatea metafizica” a psihologului este o neutralitate in raport cu propriile sale pozitii/presupozitii metafizice sau de ordin metafizic (valorice, ideologice, religioase, chiar morale etc.) interioare sau exprimate (sub o forma sau alta) care se pot manifesta in interactiunea lui cu pacientul. Aceasta neutralitate a psihologului este in acelasi timp si o neutralitate in sens invers, adica fata de astfel de pozitii/presupozitii/luari de pozitie ale „pacientului” sau pe care „pacientul” le manifesta (le pune in joc in mod voluntar sau involuntar, in mod implicit sau explicit) in cadrul relatiei sale cu psihologul.

Consideratiile de mai sus sunt, bineinteles, la fel de valabile (si poate cu atat mai importante si mai relevante) si pentru cazul terapeutului. Terapeutul autentic are a tine mereu seama de aceasta „neutralitate metafizica” si a o exersa la nivelul practicii sale terapeutice curente.

Pentru a reuși să lucrezi mai eficient, să fii mai productiv (atunci când lucrezi intelectual), e bine să ții cont de câteva lucruri:

1. să fii odihnit atunci când te apuci de treabă.

2. să fii (intri) într-o stare bună, pozitivă, placută, entuziastă.

3. să lucrezi organizat, abordând sarcinile pe care le ai de rezolvat întotdeauna de la simplu la complex.

4. să lucrezi schematic, notând mai întâi ideile principale, făcând mai întâi o schemă și abia apoi să adaugi detaliile. (Altfel riști să te pierzi în detalii de la început și să nu mai ai energie pentru a duce planul la bun sfârșit. Lăsând detaliile pentru mai târziu, nu te vei pierde în divagații, nu vei pierde energie și nu vei ajunge repede frustrat de faptul că nu ai terminat ceea ce ți-ai propus).

5. ține la distanță orice alți stimuli și nu te întrerupe pentru a face alte mici activități între timp. (Acest lucru îți va distrage atenția de la ceea ce faci și te va costa destul de multă energie pentru a reveni la sarcina ta, chiar dacă pe moment nu-ți dai seama de asta). Nu da curs nici măcar gândurilor ce-ți vin spontan în minte (cu privire la altceva). Rămâi concentrat strict pe activitatea ta și lucrează în continuare până faci o mică pauză dinainte prevăzută. Dacă e ceva urgent ce-ți vine în minte (ceva ce poți apoi uita dacă nu-ți notezi imediat), pregătește-ți o agendă, pe care să o ai în apropiere și în care să-ți notezi scurt ideea pentru a-ți putea aminti mai târziu despre ce-i vorba. (Nu te intrerupe însă mai mult de 30´´/1 minut pentru aceasta).

6. scrie într-un caiet (sau direct pe computer) ideile principale ale materialului pe care lucrezi, într-o ordine logică, iar acolo unde trebuie să dai detalii (de exemplu note de subsol) sau să aprofundezi, marchează asta printr-un asterix (*) ca semn pentru a reveni și a completa ulterior.

7. încheie ceea ce aveai de făcut, apoi poți să faci o pauză puțin mai lungă. (Faptul că ai încheiat ceva îți va da un sentiment plăcut, de satisfacție, un sentiment de bine, care se traduce la nivel subconștient prin generare automată și spontană de motivație și energie). După ce ai terminat ce aveai de făcut și vei simți acea mulțumire a lucrului încheiat, i-ați o pauză bine meritată, în care să mănânci ceva bun, să asculți o melodie preferată, să dansezi puțin (dacă preferi), să ieși pe balcon sau la o scurtă plimbare, să bei o cafea bună, să faci puțină mișcare și să privești pentru câteva minute cerul (sau ce mai vrei tu..).

8. Apoi.. Lucrezi mai departe – o altă secvență de timp (mai lungă sau mai scurtă – depinde de stare, de cât timp ai alocat deja în plan pentru asta, de puterea de concentrare etc.) în care încearcă să te menții concentrat DOAR pe ceea ce faci în acel moment.

Vei vedea nu numai că astfel vei deveni mai eficient & mai productiv, ci asta îți va da și mai multă satisfacție (și deci energie și motivație). Orice lucru încheiat, dus la bun sfârșit, generează o asemenea stare de satisfacție și, în scurt timp, el îți va da o mai bună disciplină și o mai bună organizare, care, repetate, au toate șansele să se transforme în obicei.

Dacă nu crezi în tine și nu te raportezi la tine însuți cu demnitate (dacă nu te vezi ca fiind demn), nu ai cum să reușești sau să faci ceva deosebit în viață. Chiar dacă ești înzestrat cu talent și inteligență, dacă nu crezi în tine și nu te consideri demn, nu vei reuși niciodată să fii în mod autentic la nivel înalt și să fii cu adevărat deosebit, adică să-ți descoperi, cultivi, exprimi și să aduci la excelență și strălucire acel unic al tău. A te privi cu demnitate înseamnă și să nu te autodisprețuiești. A te privi cu demnitate și a crede în tine, înseamna de fapt a fi conștient de măreția „naturii” tale umane, de măreția ta ca ființă ce a fost făcută și sortită să încununeze (în toate felurile posibile) întreaga Creație.

„Anxietatea de anxietate reprezintă un fenomen de potenţare […] Tristeţea nemotivată a respectivilor pacienţi le dă motiv pentru o tristeţe suplimentară” (Viktor E. Frankl, Teoria şi terapia nevrozelor, p. 144)

Apoi Frankl precizează în notă (p. 144, nota 31): „Dăm de nişte fenomene similare de potenţare şi în afara domeniului clinic. Cine nu s-o fi necăjit din cauza necazului său?” 🙂

Acesta este obiceiul de a-ţi plânge de milă. Cred că o bună terapie pentru acest obicei este ceea ce Creangă numeşte „a face haz de necaz”. A face haz de necaz întrerupe cercul vicios:

producerea neplăcerii → stare de enervare/supărare (pentru că ni s-a produs acea neplăcere) → potenţarea supărării (care generează, la randul ei, supărare/ neplăcere)

Cred ca mulţi dintre noi am avut adesea parte de experienţe de acest gen: atunci când ţi se întâmplă ceva neplăcut, te superi şi mai tare; te superi pentru că ţi s-a produs ceva neplăcut. Dacă deja s-a produs o neplăcere, de ce să ne mai producem şi noi încă una, necăjindu-ne (sau fiind trişti, supăraţi, nervoşi, frustraţi etc) din cauza primeia? Reacţionând astfel, nu facem altceva decât a ne dubla suferinţa sau, după cum spune Frankl, a genera un efect de potenţare a ei.

Făcând haz de necaz, cercul vicios se întrerupe 🙂

Situatia in care ne aflam este generata de starea in care ne aflam si de calitatea dialogului interior pe care-l avem.

De exemplu, daca ne spunem intotdeauna ca doar 2 solutii exista la o problemă, atunci mintea noastra va prelucra in mod inconstient aceasta informaţie si se va „seta” in asa fel incat sa vada doar 2 posibile rezolvari ale acelei probleme. Procedând astfel, nu vom reusi sa vedem si alte oportunitati, crezand ca, de fapt, chiar asa stau lucrurile si ca in realitate doar 2 solutii posibile avem.

Daca, chiar de nu stim pe moment si alte solutii, ne incurajam mintea sa gaseasca si alte variante si o ajutam – prin autosugestie si prin tehnica afirmatiilor: adica sa ne spunem permanent in dialogul nostru interior ca sunt posibile mai multe solutii si nu doar 2 – ajutam mintea in mod inconstient sa caute si sa gaseasca si alte solutii. De fapt, sa fie atentă si receptiva si la alte oportunitati pe care nu le vedea din cauza setarii de dinainte prin care i-am tot spus vreme indelungata ca doar 2 solutii exista.

Ce punem noi acolo, in dialogul nostru interior, aceea vom primi ca raspuns in viata noastra. Mintea e ca o „masinuta” foarte bine gandita si conceputa si care poate lucra la capacitati mult mai mari decat ne-am imaginat noi vreodata, cu conditia sa o lasam sa functioneze conform legilor dupa care a fost facuta; de fapt, de a o ajuta, dandu-ne la o parte din calea noastra: simtindu-ne bine cu noi înşine si in pielea noastra si avand in permanenta un dialog interior pozitiv. Cum apare ceva negativ, cel mai eficient lucru care se poate face este a elimina acel negativ printr-o afirmatie pozitiva.

„Jeder Tag, jede Stunde wartet also mit einem neuen Sinn auf, und auf jeden Menschen wartet ein anderer Sinn. So gibt es einen Sinn fuer einen jeden, und fuer einen jeden gibt es einen besonderen Sinn” (V. Frankl)

Cica, erau odata doi calugari ce traiau intr-o manastire. Intr-una din zile cei doi (unul mai in varsta si unul destul de tanar) stateau la marginea unei ape unde se rugau si vorbeau. La un moment dat apare o femeie care voia sa treaca acea apa. Numai ca apa era destul de adanca si femeia nu stie defel sa inoate.

Se tot gandeau calugarii ce sa faca. Sa o ajute pe femeie sa treaca apa sau sa nu se uite la ea. Daca o ajutau, puteau sa fie tentati de alte lucruri, si sa cada in pacat. Daca nu o ajutau, femeia se putea ineca si iarasi nu era bine.

La un moment dat, calugarul mai batran ia o decizie, se duce la femeie, o ia si o pune in spate la el si o trece apa. O lasa pe celalalt mal si se intoarce.

Dupa o vreme, mai stau calugarii nostri ce mai stau pe acolo si apoi se pornesc spre manastire. Pe drum, calugarul mai tanar incepe a se schimba la fata, pe rand facandu-se ca toate culorile. Se abtine el ce se abtine si, la un moment dat, rabufnind cu pathos si cu revolta spune: Parinte, nu mai pot rezista, trebuie sa-ti spun. Zii fiule, raspunde batranul.

Parinte, nu se poate, doar stii ca ordinul nostru calugaresc nu ne da voie sa atingem femeile! Cum se poate asa ceva, tu nu numai ca ai atins acea femeie, dar ai si luat-o in brate, ai pus-o in spate si ai trecut-o apa!! Cum se poate una ca asta?!?

Sta batranul nostru calugar si, dupa ce se uita adanc in ochii tulburi ai primului, ii raspunde: Diferenta dintre mine si tine este ca, eu acum mai bine de o ora am lasat-o pe acea femeie jos din carca, pe cand tu si acum o porti in cap.

„Forţa unei persoane care are o credinţă este egală cu forţa a 99 de oameni care au doar interese” (John Stuart Mill).

 

„[…] orice experienţă umană, orice ai spus, auzit, simţit, mirosit sau gustat vreodată este pus la păstrare în creierul tău. Atunci când spui cu convingere că nu poţi să-ţi aminteşti ceva, ai dreptate. Atunci când îţi spui cu convingere că poţi, îi dai un ordin sistemului tău nervos care deschide calea către acea parte din creierul tău care, potenţial, este capabilă să furnizeze răspunsurile de care ai nevoie”. (Anthony Robbins, Putere nemărginită, Amaltea, Bucureşti, 2001)

 

„Îndoielile noastre sunt trădători, şi ne fac să pierdem binele pe care l-am putea obţine adesea, / Prin teama de a-ncerca”. (Shakespeare)

Am ajuns în ultima vreme să realizez că de multe ori, atunci când te întâlneşti cu cineva (o persoană importantă pentru tine de exemplu) sau când vrei să înveţi ceva de la cineva (un specialist recunoscut să zicem), important nu este atât ceea ce înveţi (nu numai!), ci mai ales starea pe care ţi-o generează întâlnirea cu acea persoană (sau participarea la „cursul” specialistului ) şi mai ales dacă te inspiră şi măsura în care te inspiră acea persoană.
De aceea poate, nu ceea ce reuşeşte cineva să-ţi demonstreze (la nivelul discursului, teoretic) este esenţial în anumite situaţii, ci starea şi inspiraţia (dacă te inspiră).

Comportamentul omului este rezultatul stării în care se află. Iar starea în care se află este rezultatul reprezentărilor pe care le are sau şi le face – cu privire la sine şi cu privire la ceilalţi – în dialogul său interior.

Iulie 2017
L M M M V S D
« Oct    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31